Tu eşti îngerul meu. partea 1

Mi-am privit îngerul cu indiferenţă. Te-am privit cu indiferenţă. Stăteai pe pervazul geamului meu, fumând în linişte. Te prefăceai că nici măcar nu exist, dar te durea enorm. Indiferenţa mea îţi străpungea în fiecare secundă inima, ai fi preferat mai degrabă să arunc cu pietre în tine.
Mi-am văzut mai departe de treabă. Te uitai la mine cu o nemărginită speranţă amestecată cu durere. Mie nu-mi păsa de îngerul meu. Mie nu-mi păsa de tine.
[...]
Era deja trecut de 1 noaptea. Ţi-ai strâns aripile şi le-ai acuns sub tricoul tău negru mirosind a ţigări ieftine de la taraba din colţ.
- Plec, ai şoptit cu o voce răguşită.
- ....
Aveam multe de spus, multe întrebări de adresat, multe răspunsuri de primit dar vocea îmi era gâtuită. Un singur cuvânt şi riscam să izbucnesc în lacrimi.
Cu mâna pe clanţa ruginită, mi-ai mai aruncat o singură privire înainte să pleci. Atunci am înţeles totul.
- E vina ta. Nu mă voi întoarce. Te iubesc enorm. Nu mai am nicio speranţă în suflet. Uită-te ce mi-ai făcut. Vreau să mă sinucid. Te iubesc. Vreau să scap de chinuri. Nu mai rezist nici măcar o zi. Încă te iubesc dar tu... Ştii bine că mi-aş fi dat viaţa pentru tine fără să clipesc. Îmi pare rău. Îţi vei pierde îngerul. Îţi vei găsi altul... Mai sunt atâţia fără stăpân. Eu nu mai pot face nimic aici. Gata ! Să ştii că te-am iubit. Eşti singura pe care am iubit-o.
Toate aceste lucruri nu le-a rostit decât cu o singură privire tulbure. Apoi, a plecat. O pană albă, pură, exact ca şi el, s-a desprins. Singurul lucru care avea să mai rămână din îngerul meu.

va urma.


Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported Creative Commons.