şi l-am aruncat înspre cer
cu aripile desfăcute,
să zboare.
în schimb s-a prăbuşit,
la jumătate.
căci era legat de al meu.
de atunci am încercat orice
să le desfac...
fără speranţă însă
erau inseparabile.
până când, am mângâiat sufletul tău
cu tristeţe
l-am spălat cu lacrimi
şi i-am dat drept hrană
singurătate.
acum el zboară liber în înaltul
cerului, zâmbind.
însă, sufletului meu i s-a făcut dor
de-al tău.
şi se gândeşte cu un picior atârnând
în aer
şi unul pe stâncă...
dacă să zboare şi el cu tine
sau nu.
dar îi lipsesc...
aripile.
şi totuşi ......
s-a aruncat !
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.
