Deficit

ţi-am luat sufletul în mână
şi l-am aruncat înspre cer
cu aripile desfăcute,
să zboare.

în schimb s-a prăbuşit,
la jumătate.
căci era legat de al meu.

de atunci am încercat orice
să le desfac...

fără speranţă însă
erau inseparabile.

până când, am mângâiat sufletul tău
cu tristeţe
l-am spălat cu lacrimi
şi i-am dat drept hrană
singurătate.

acum el zboară liber în înaltul
cerului, zâmbind.

însă, sufletului meu i s-a făcut dor
de-al tău.
şi se gândeşte cu un picior atârnând
în aer
şi unul pe stâncă...
dacă să zboare şi el cu tine
sau nu.

dar îi lipsesc...
aripile.

şi totuşi ......

s-a aruncat !



Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată Creative Commons.